Din ce semn întunecat
a ţîşnit naşterea ta
cu voce rănită,
sfîşietoare şi neauzită
ca o flacără
ca moartea.

Niciodată nu te-am văzut plîngînd
la picioarele îngheţate
ale unei iubiri interzise
nici străpunsă de un pumnal
în faţă
pentru neaşteptata moarte
a celui mai bun dintre iubiţii tăi.

Cu toate acestea tu te rugai
ca o femeie smintită
între lespezile ude
ale unui cimitir marin
cerînd din
clopotniţă
să mori dintr-o lovitură
năucitoare în maxilar
îmbrăţişînd o gură
de burlan
un sicriu
un colier de plumb
şi nimeni să nu-ţi spună pe nume.

Totuşi ai continuat strigînd
în vijelie
biciuită de flăcările
nestăvilite ale vieţii.