Ce încrîncenată luptă te-a rănit
de moarte înainte chiar de a te naşte.
Ce stupid roman de aventuri, ce adulter
de neiertat te-a eliberat în altă viaţă
ca să te prăbuşeşti despuiat în timpul
zilelor tale de plumb pe acest pămînt.

Cum puteai să ştii
că nu vei avea ţară,
nici cămin, nici steag.

Cei care ţi-au negat respiraţia
cu binocluri, cu lupe scormonitoare
de laborator clinic, o ştiau
dinainte. O ştiau.

Te învinseseră cînd ai venit
pe lume, cînd încă
nu erai Juan şi mama ta
nu plîngea, rîdea de fericire
căci treceai cîntînd
prin tunelul vieţii.

Şi astfel te văzu urcat pe înălţimi
învingînd teama
şi supunînd durerea,
cu reînnoită voce
pentru fiecare
din cele şapte vieţi
care te ucid.