Inutila încăpăţînare a omului singur
a celui plecat a tăiat punţile :
nici sunete cotidiene care îl aşteaptă
la sfîrşitul zilei; nici o femeie
şi doi copii în patio sub cerul
casei sale, nici zgomote de farfurii
nici de linguri, nici uşi care
la căderea nopţii se potolesc
asemenea înserărilor
de iarnă.

În palma stingheră a omului singur
se vede o semilună mică de tot
în linia vieţii şi o
umbră constantă în cea a inimii,
impertinentă şi răbdurie,
neîndurătoare soartă.