Sunt ani de cînd îmi păzesc spatele
cu o anumită rîvnă
deoarece ştiu că îmi caută
aripile cu un cuţit.
Ca şi cum ar fi periculos
să îmboldeşti o viaţă întreagă norii
să ciufuleşti marionete
să simţi tristeţea sufletelor
de la zeci de kilometri distanţă.

Am văzut un om singur
muşcîndu-şi unghiile picioarelor
într-o pivniţă întunecată
plină de scorpioni
şi păsări cernite
urmărindu-mi mîinile
întrebîndu-i pe morţi
unde trăieşte tînărul poet
al nesăbuitelor versuri.

Şi nu e chip :
Dacă mă ascund, aterizează,
dacă mă pitulez, zboară pe deasupra
şi în veşnica lor somnolenţă
scormonind cu o daltă
pînă în străfundul împovărărilor
acoperă şi descoperă
lipicioasa şi necurata,
îngheţata pînză.